Eşti demnă de tine !

"Ei nu ne pot lua demnitatea noastră dacă nu le-o dăm" ( Mahatma Gandhi)

De ce, doamnele mele, încuviinţăm bărbaţilor să urce pe scara priorităţilor noastre până a ocupa primul loc, înainte ca aceştia să fi făcut vreun merit? Ceea ce am de spus în favoarea condiţiei masculine este faptul că nici măcar nu au cerut să li se ofere acest tratament privilegiat ci suntem noi femeile, care liber, am decis să le facem o astfel de favoare. Dacă aceştia nu ne bagă în seamă devenim lipitoare, când suntem tratate cu lipsă de respect mereu le găsim câte o scuză, iar dacă ne aflăm într-o relaţie în care ei nu se implică suficient, depunem noi dublă cantitate de energie şi dragoste şi pentru ei. Dormim ei, visăm ei, respirăm ei. Şi unde a rămas, doamnele mele valoarea noastră ca persoane independente? Cui am lăsat demnitatea?

Ştiu ce îmi vei spune: " Doare până la sânge să adormi singură în patul rece, să iei micul dejun cu scaunul din faţa ta gol şi de aceea am o relaţie cu el, chiar dacă nu-l iubesc"; " Am împlinit 35 de ani, sunt singură şi ceea ce este cel mai grav, înşelată de fostul meu soţ. Crezi că se va mai uita cineva la mine? Cum vrei să mă simt?"; "Prietenul meu tocmai şi-a luat tălpăşiţa şi pe deasupra mereu m-a tratat rău". Aici văd două aspecte negative: femeile (dar şi bărbaţii) care se simt „neiubibile”- acelea care consideră că nu au suficiente calităţi , fie acestea fizice sau spirituale, pentru a fi iubite, şi cele „nereiubibile”- acelea care după câteva relaţii eşuate au pierdut speranţa să fie din nou iubite. Doamnelor, acestea sunt doar mituri create în mintea noastră, care au devenit o realitate doar pentru că noi le-am crezut ca fiind adevărate !

Înţeleg- în aceste condiţii este dificil să-ţi menţii demnitatea, să-ţi controlezi furia, dezamăgirea şi să înfrunţi ziua de mâine cu inima mai mult bucăţele decât întreagă, însă data viitoare, madamme Preţioasă, când Dl. Tont Tontănescu te va contacta, fă-mi o favoare şi fă-ţi o favoare şi nu-i mai acorda nici cea mai minimă atenţie. Priveşte-te în oglindă şi repetă-ţi pentru tine până te vei convinge: sunt frumoasă,deşteaptă, capabilă şi merit să fiu iubită şi respectată. Împune-ţi standarde înalte şi ţine-te de ele. Fă o promisiune cu inima ta de a fii decentă, pentru că ceea ce te va ajuta să mergi mai departe nu este gândul că " frumosul* etern* burlac* care* nu* are* nevoie* de* nimeni* decât* de* propia* persoană*" te-a părăsit, ci atitudinea ta demnă în faţa despărţirii. Şi dacă el nu-şi va da seama niciodată de comoara pe care a pierdut-o pe drum? Pierderea lui, în niciun caz a ta ! Consideri că nu eşti pregătită pentru schimbare? OK. Anunţă-mă când vei fi primit suficiente umilinţe !

Şi din nou îmi vei spune: nu ai cum să mă înţelegi Martha, tu nu ai trecut prin aşa ceva ! GREŞEŞTI! Fiecare dintre noi am băut dimineaţa ceaşca cu ciocolată cu singura companie a radio-ului tărărăind o melodie oarecare, toţi am simţit măcar o dată în viaţă cum este să-ţi fie atât de dor de acel cineva special încât să te doară pielea, toţi ne-am văzut în poziţia de a cerşi un gram de iubire şi de a nu primi nimic în schimb. Cerul este pentru toţi, şi toţi am avut şi nopţi fără de stele care să ne lumineze drumul...însă, gândeşte-te că acelaşi umilinţe care te-au doborât sunt şi cele care te vor ridica. Singură nu eşti niciodată ! Te ai pe tine şi un Dumnezeu mare pentru a spune: punct şi de la capăt !

Şi tu te întrebi: dacă acel bărbat nu a făcut nici un merit şi nu m-a preţuit cum trebuie, atunci de ce l-am pus pe primul loc în viaţa mea? : din prea multă iubire pentru el şi din prea puţină pentru tine !

© Marta Barbu, "Chirurgia Inimii"